Cu coreenii la două noaptea

Fuserăm noi ( a.k.a. eu și două colege de facultate) la Noaptea Culturală Coreeană. Ce a ieșit acolo, fun ca de obicei. Oamenii de la ASLS ne-au făcut o introducere în istoria, tradițiile și alte lucruri interesante de-ale Coreei. Nu Coreea de Sud, ci Coreea, ceea ce mie mi s-a părut mult mai comod și mai ok; dacă tot vorbești despre o lume fascinantă, măcar mergi până la capătul ei. 

Ce a urmat, vă zic pe scurt: mese „rotunde” special organizate pentru prezentări școlărești, cu diverse amănunte. Pe bune, chiar aveam strania senzație că sunt din nou la școală, doar că nu la 22:27, și în niciun caz asistând la evenimente care să reprezinte un singur interes: satisfacerea curiozității. 

Apoi a urmat tragerea la sorți. Evident, nu există eveniment fără norocoși. Băieți, sper să vă prindă acea „BB Pink”, hehehe! Una dintre colegele mele ne-a promis că va face o tragere la sorți exclusivistă, numai pentru dragele de noi. 

Printre chestiile de bifat în agenda nocturnă a coreenilor, ne-am dus și pe la „ceainărie”. Ceai negru asiatic cu cetățenie română. Și cu gust de ceai de mătase de porumb (nu întrebați de unde știu). Dar și melodiile mele preferate pe fundal, pe care le voi lăsa mai jos. 

Apoi partea superbă: fugăreală prin toată clădirea Facultății de Limbi Străine pe la miezul nopții în căutarea Tigrului, Ursului și a Zeului Universului. Faza cea mai tare: Doi tigri erau de fapt un tip cu „Puma” pe bluză și o fată cu nu-știu-ce-fel-de-coadă. Cert și trist e că am trecut pe lângă primul de vreo 15 ori și nu ne-a sărit în ochi. Și cred că or fi râs „fiarele” de noi toți, ceva de pomină. Sper să fi făcut un abdomen plat și bine lucrat de atâta râs ( asta își zicea o cunoștință de-a mea care râdea întruna). 

A urmat...dacă nu mă înșeală memoria (evident că nu, dar se pricepe al naibii de bine să mă ia prin surprindere), a urmat partea în care am fost fericitele spectatoare a unor demonstrații de tae-kwan-do și dans k-pop. Nice, nimic de zis. Bine, poate un mic ouch pentru doamna pasionată de artele marțiale (pariu că-și bate vecinii; yo, grandma!), că și-a cam răsucit genunchiul. A, mi se pare numai mie sau tae-kwan-do aduce a capoeira?

Apoi a urmat partea frumoasă: atelierele de Hangeul (scurtă familiarizare cu alfabetul coreean), de modelare în plastilină (păpușele coreene) și de mâncare (bimbap sau sushi coreean).

Am râs, am glumit, ne-am lăsat surprinse de noutăți și diferențe. Cel mai mult m-a bucurat faptul că am împărtășit puțin din pasiunea și cunoștințele mele cu ceilalți. 

Și închei cu mostre din faimosul K-pop:

 Deci a doua, dacă ar fi fost în engleză, ar fi rupt! Următoarea este favorita mea:

A, și vreau să profit de ocazie și să vă recomand neapărat un serial coreean magnific. Nu mă credeți, vreți să vă convingeți sau să mă contraziceți, urmăriți-l!!!

Promit să vă scriu o recenzie despre acest serial curând.