Ar fi prea urât din partea mea să spun acum ”lăsând deoparte etc etc.”, o să încep simplu: îmi lipsea o astfel de activitate, între oameni pe care abia să îi cunosc, să le mănânc fursecurile (pe mine dacă vrei să mă scoți undeva trebuie să rostești fraza magică- ”se lasă cu fursecuri și suc”; acum deh, fiecare cu minunățiile lui), să îi ascult prin ceea ce creează, și să le răspund la rândul meu prin ceea ce scriu, ca la un ”ce mai faci” nerostit încă. Plus că, spre deosebire de orele de critică de la liceu, aici a fost chiar okay, ba am mai și ascultat câteva interpretări muzicale superbe prin simplitatea lor, și trebuie să recunosc, oamenii de acolo sunt de revăzut: anytime, anywhere.
Acum hai să mă laud și eu cu ceea ce am scris, cu jazz-ul în surdină...Și că nu-mi venea mie a poezie, am dat vina pe ”defectul profesional (o aroganță, bineînțeles), pentru că, fiind la Jurnalism, trebuie să fim racordați la prezent, deși nu am scris sub influența acestei necesități.”
***
Văzusem undeva ”We'll always have The Bourbon Street”. Cu apă și sare pe cizme, printre câțiva tovarăși, cu tâmplele zvâcnind a problemă nerezolvată, cu gândul la Crăciun, trecem de presetările feeling-ului de sărbătoare. Până la urmă, nu poți dansa lent de unul singur.
Pe geam mai văzusem o statuie cu haina acoperită de apă și sare. Impolitețe.
Nu mă pot sincroniza cu melodia din surdină. Probabil doar dacă aș dormi; atunci gândurile ar urca și ar coborî ca figurația de pe sistemul audio.
Mă întreb dacă acasă voi fi eu cea veche. Prea mult timp am petrecut în capitală și credeam că m-am schimbat, când colo...surpriză! Iarna și-a rezervat locul special de mult timp, și iar scriu. Acum fie vorba între noi, cred că și din lipsă de altceva mai bun de atât.
Nu e momentul pentru bilețele, deși îmi atrag atenția. În București am observat că lumea lasă mai des și cam pe oriunde mesaje. Posibil ca numai literele să fugă pe sub zidurile întărite de viața aceasta, și de aceea mi-e dat să văd lucruri pe care le-aș putea ignora de altfel.
Am observat că dintr-o mie de chestii, m-am regăsit tot pe mine.
Scriu prostii. Dar îmi place să le scriu. Că nu le scrie nimeni pentru mine. Dar poate va fi cineva care să le citească.
***
Ok, nota de final: am observat că am introdus noțiunea de spontan și de involuntar ca frumos, sentiment, sublimitate etc. etc.. Am mai scris asta și într-o poezie. Urmează să-i dau un copy-paste data aviatoare.
Have a pleasant evening, just like I had!
^@^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu